Nu sunt de acord cu hazardul!
“Dar pana la urma eu sunt de acord cu ideea hazardului” spunea diriga, deloc circumspecta, astazi, la ultima ora. Ce intelege ea prin hazard? Ciorba de potroace care se numeste viata. Insa in cazul asta se referea la Gellu Naum, despre care am vorbit si in postul anterior. Si mare greseala a facut.
Pentru ca hazardul lui Gellu Naum suna astfel:
(sa pun cu liniuta de la capat, ca sunt ceva citate):
– “El îşi aranjeaza coafura in ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru părul de pe ţâţele feciorelnice)”.
– “… îşi lasă câte o măsea infectată la fiecare geam cu firme cu grădini mici / se încruntă în faţa ciorapilor de mătase vegetală / pipăie cu degete de cunoscător paharele pline ale somnului”.
– “e-n fiecare pachet cu şuncă sau cu manifeste/ face gardă smirna cu felinarele (…) pipăie chiloţii străvezii ai istoriei / creierul lui face semn cu batista”. Drumeţul scoate “fluturii şi lulelele visului din fese”, “ventuzele de pe creier”, apoi îşi flutură “ciorapii împuţiţi lângă porţile Academiei Române”, gest suprem şi iconoclast.
– “e o înaltă şcoală de artă aceasta / să-ţi scobeşti creierul ca pe un nas / şi din adâncuri să scoţi mucii trişti ai poemului”.
- “Camarazi poeţi ajunge / destul am gâdilat pământul cu burta / el dansează cu luna pe buric / acultând oasele de castagnetă ale monezilor – sexul lui de putoare a împuţit apele Mediteranei”.
– “arzând la focurile albastre creierul lui Heine / de soare atârnă ca o perdea ciuruită / himenul umanităţii”.
Deci, cum e hazardul? Dragut, nu? Si bunicii i-ar fi mai mare dragul sa-l cunoasca, asa cum l-am citat aici!
Hai sa ne hazarduim cu totii, ne spitalizam si ne imbuibam cu somnifere, apoi dimineata sa scriem cuvinte pe post it-uri, le mototolim, le amestecam, si formam propozitii cu ele ca la scoala primara.
Oh, culegand la stevie, am aflat ca oamenii astia cu sprancene groase au format o crusta ca cea a drumetului incendiar cand a vorbit despre femeia lesinata, singura si imobila, ca mai apoi sa demonstreze persistenta flacarilor si cum se nasc metalele, facandu-si vant cu propria figura sa scape de mirosul celor 122 de cadavre si sa mai urce nitel pe scara vietii, ca natura umana e prea idioata, sa va spun drept, in anumite cazuri.
Si iata cum a scos Botosica un text avangardist fara sens, alcatuit numai din titluri de poezii scrise de Gellu Naum. Si ghici cat i-a luat. (drums roll…………)
Numai un minut!!! Incredibil! Botosica a batut recordul la scris poezii fara rima si asezare corecta in pagina!!! Incredibil, oameni buni! Aveti aici un geniu!
Dar oare, incoerenta tine de geniu? 
Pentru ei hazardul are sens numai cand nu are sens. Si ce sens ar putea avea cand ei isi scriu visele sub forma de cuvinte amestecate?
Si daca vreti sa stiti ce a vrut Botosica sa spuna in textul avangardist regurgitat intr-un minut, este simplu. NIMIC.
Incredibil, nu? Nu va asteptati la asta, nu-i asa? Nu nu nu. Botosica a intentionat doar sa fie pentru cateva momente un V.I.P al prostiei, punandu-se in pielea predecesorilor, si mai ales, sa faca manualul de romana mai scump printr-o pagina in plus umpluta cu de-ale gurii. Adica degeaba.
Si ce-ar fi daca am separa realitatea visului de porcaria matinala, sau de porcaria nationala, la scara mai larga?
In incercarea de a-l intelege pe Gellu Naum..
Si in incercarea disperata de a putea scrie doua vorbe la eseul pentru ora de romana.
Iata poezia:
In august cand cerul se umple de tauri
un vultur coboara in vecinatate
si ma anunta la primul telefon ca vine sa ma vada
Admirabil piroman bantuit de incendii
cu o seninatate neagra peste pene
el vine tulburat de prevestirea unor flacari sigure
vultur cartezian trecut prin clasele unor aspre colegii
el se impaca greu cu tacerile mele
dar stie ca purtam acelasi semn sub pleoapa
si simte pe genunchi acelasi aur.
Noi om si pasare pe doua jilturi
stam indelung de vorba
pe cand iubita mea cu gesturi linistite reinvie
reconfortantul arhetip al noptii
Fireste as putea sa-i spun ca am infipt un par in ceata
ca vidra m-a strigat din nou azi noapte
as putea sa-i arat al patrulea semn al cartitei si raspunsul lucid al urzicilor
dar locurile mele poate ca i se par o insula necunoscuta
de aceea misca lent o aripa aprinsa
si se refugiaza in geometria stricta a nelinistii.
[...]
si nu va speriati daca nu vedeti virgule si in general semne de punctuatie. Am citat din manual
Iata discutia filosofica care a avut loc acum cateva minute, in scopuri pur etice (cu referire la poezia “Vulturi in vacanta” a respectivului):
Sainishi (1/14/2010 7:55:06 PM): ai reusit sa scrii ceva la eseu? )
Pufulet Rau (1/14/2010 7:55:17 PM): nop
Pufulet Rau (1/14/2010 7:55:19 PM): nimic
Pufulet Rau (1/14/2010 7:55:20 PM): 
Pufulet Rau (1/14/2010 7:55:15 PM): )
Sainishi (1/14/2010 7:55:24 PM): )
Sainishi (1/14/2010 7:55:27 PM): nepa
Sainishi (1/14/2010 7:55:30 PM): 
Sainishi (1/14/2010 7:55:31 PM): nici eu
Pufulet Rau (1/14/2010 7:58:41 PM): eu nici macar nu stiu ce a explicat diriga )
Sainishi (1/14/2010 7:58:58 PM): intreaba-ma pe mine
Sainishi (1/14/2010 7:58:59 PM):
Pufulet Rau (1/14/2010 7:59:03 PM): bun, ce a explicat diriga? )
Sainishi (1/14/2010 7:59:23 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:00:02 PM): intr-o zi de august un vultur coboara din lumea lui aeriana ca sa vada poetul
Sainishi (1/14/2010 8:00:28 PM): vulturul este un piroman inrait si vine sa aduca prevestirea unui incendiu
Sainishi (1/14/2010 8:00:40 PM): vulturul este cult, a absolvit aspre colegii
Sainishi (1/14/2010 8:00:51 PM): este stingherit de tacerea naratorului
Sainishi (1/14/2010 8:01:10 PM): dar naratorul si vulturul au aceeasi privire tematoare in ochi in fata mortii
Pufulet Rau (1/14/2010 8:01:12 PM): hmmm 
Sainishi (1/14/2010 8:01:25 PM): se aseaza pe doua tronuri, de aici deduci o ironie
Sainishi (1/14/2010 8:01:55 PM): parul in ceata semnifica un simbol al unui sprijin intr-un loc nesigur
Pufulet Rau (1/14/2010 8:02:03 PM): wow, cate simboluri….
Sainishi (1/14/2010 8:02:22 PM): vulturul nu este interesat de ceea ce spune naratorul
Sainishi (1/14/2010 8:02:27 PM): de aceea este plictisit
Sainishi (1/14/2010 8:02:34 PM): si isi misca lent aripa
Sainishi (1/14/2010 8:02:43 PM): refugiindu-se din nou in lumea lui
Sainishi (1/14/2010 8:02:55 PM): si a zis sa gasim toate animalele din poezie
Sainishi (1/14/2010 8:02:59 PM): si urzicile
Pufulet Rau (1/14/2010 8:02:55 PM): aha, deci venise doar ca il prevesteasca de incendiu…
Sainishi (1/14/2010 8:03:03 PM): si sa zicem ce inseamna
Sainishi (1/14/2010 8:03:04 PM): )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:03:04 PM): urzicile? )
Sainishi (1/14/2010 8:03:14 PM): pai asta chiar ca m-a incuiat de tot
Pufulet Rau (1/14/2010 8:03:12 PM): nu stiu.. faptul ca inteapa.. doare.. moarte?
Sainishi (1/14/2010 8:03:24 PM): nush
Sainishi (1/14/2010 8:03:28 PM): hai s-o luam de la inceput
Sainishi (1/14/2010 8:03:36 PM): cerul se umple de tauri in august
Sainishi (1/14/2010 8:03:45 PM): poate insemna ca se umple de nori, nu?
Sainishi (1/14/2010 8:03:48 PM): pentru ca vine toamna
Sainishi (1/14/2010 8:03:54 PM): iar norii se ciocnesc
Sainishi (1/14/2010 8:03:57 PM): si ploua
Sainishi (1/14/2010 8:04:02 PM): ploaia de toamna?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:04:25 PM): da
Sainishi (1/14/2010 8:04:32 PM): asa
Sainishi (1/14/2010 8:04:34 PM): next
Pufulet Rau (1/14/2010 8:04:29 PM):
Sainishi (1/14/2010 8:04:37 PM): piroman
Sainishi (1/14/2010 8:04:49 PM): eu cred ca se refera la faptul ca vulturul bate din aripi
Sainishi (1/14/2010 8:04:52 PM): iar din cate se stie
Sainishi (1/14/2010 8:05:03 PM): aerul sau oxigenul atata focul
Pufulet Rau (1/14/2010 8:05:09 PM): da sau vantul
Sainishi (1/14/2010 8:05:18 PM): daca sufli peste o flacara, ea devine mai mare
Sainishi (1/14/2010 8:05:19 PM): da
Sainishi (1/14/2010 8:05:37 PM): bantuit de incendii e logic
Sainishi (1/14/2010 8:05:42 PM): vulturul traieste in padure
Pufulet Rau (1/14/2010 8:05:45 PM): sa inteleg ca vulturul da din aripi printr-o turma de tauri care se lupta cu norii ciocnitori ))
Sainishi (1/14/2010 8:05:54 PM): dar nu stiu ce incendii ar putea exista in august
Sainishi (1/14/2010 8:05:56 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:06:03 PM): august e luna de toamna
Pufulet Rau (1/14/2010 8:06:01 PM): hmmm
Pufulet Rau (1/14/2010 8:06:04 PM): arsita soarelui
Pufulet Rau (1/14/2010 8:06:05 PM): fiind seceta
Pufulet Rau (1/14/2010 8:06:08 PM): pamantul crapa
Sainishi (1/14/2010 8:06:20 PM): pai in august e racoare
Pufulet Rau (1/14/2010 8:06:16 PM): si lanuri de grau pot lua foc
Sainishi (1/14/2010 8:06:24 PM): nu?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:06:21 PM): e si cald rau )
Sainishi (1/14/2010 8:06:31 PM): aoleu
Sainishi (1/14/2010 8:06:38 PM): in august e cald de obicei?
Sainishi (1/14/2010 8:06:46 PM): o fi fost pe vremea lui
Sainishi (1/14/2010 8:06:50 PM): cand a scris poezia asta
Pufulet Rau (1/14/2010 8:07:01 PM): mie mi se pare ca mai toata vara e cald sau cel putin in mare.. nu?
Sainishi (1/14/2010 8:07:15 PM): pai da
Sainishi (1/14/2010 8:07:22 PM): dar august nu e luna de vara, nu?
Sainishi (1/14/2010 8:07:30 PM): e luna de toamna
Sainishi (1/14/2010 8:07:33 PM): calendaristic
Sainishi (1/14/2010 8:07:38 PM): deci se racoreste
Sainishi (1/14/2010 8:07:39 PM): teoretic
Sainishi (1/14/2010 8:07:44 PM): sau nush
Sainishi (1/14/2010 8:07:51 PM): o fi efectul de sera
Sainishi (1/14/2010 8:07:53 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:08:00 PM): poate pe vremea lui era arsita in august
Pufulet Rau (1/14/2010 8:07:55 PM): )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:08:40 PM): poezie, poezie..
Pufulet Rau (1/14/2010 8:08:47 PM): mai ales ca era.. avangardist parca, nu?
Sainishi (1/14/2010 8:09:09 PM): suprarealist
Sainishi (1/14/2010 8:09:11 PM):
Sainishi (1/14/2010 8:09:32 PM): deci
Sainishi (1/14/2010 8:09:36 PM): sa ne intoarcem la oile noastre
Sainishi (1/14/2010 8:09:39 PM): cartezian
Sainishi (1/14/2010 8:09:52 PM): vine de la conceptia filosofica a lui descartes
Sainishi (1/14/2010 8:10:04 PM): caracterizata prin rationalism mecanicism si dualism
Sainishi (1/14/2010 8:10:09 PM): orice ar fi insemnat aia
Sainishi (1/14/2010 8:10:09 PM): 
Pufulet Rau (1/14/2010 8:10:13 PM): imi place descartes
Sainishi (1/14/2010 8:10:46 PM): aurul de pe genunchi?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:10:47 PM): facuse pe el =))
Sainishi (1/14/2010 8:10:56 PM): )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:11:01 PM): ghearele vulturului?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:11:15 PM): habar nu am )
Sainishi (1/14/2010 8:11:25 PM): in genunchi?
Sainishi (1/14/2010 8:11:26 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:11:31 PM): nush
Sainishi (1/14/2010 8:11:33 PM): maretie?
Sainishi (1/14/2010 8:11:38 PM): glorie?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:11:35 PM): bogatie?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:11:37 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:11:47 PM): gloria in fata mortii?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:11:54 PM): hmm, ar putea sa fie, s-ar putea sa ai dreptate
Sainishi (1/14/2010 8:12:05 PM): ironia in fata sortii?
Sainishi (1/14/2010 8:12:09 PM): ceva de genu?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:12:17 PM): intr-un cuvant, Gellu Naum
Pufulet Rau (1/14/2010 8:12:18 PM): 
)
Sainishi (1/14/2010 8:12:27 PM):
Sainishi (1/14/2010 8:12:33 PM): jilturi am zis
Pufulet Rau (1/14/2010 8:12:28 PM): ma rog, in doua )
Sainishi (1/14/2010 8:12:43 PM): ironia la destinul tragic al omului
Pufulet Rau (1/14/2010 8:12:52 PM): si cu asta se rezolva concluzia )
Sainishi (1/14/2010 8:12:58 PM): arhetipul noptii
Sainishi (1/14/2010 8:13:00 PM): …
Sainishi (1/14/2010 8:13:12 PM): reconfortant
Sainishi (1/14/2010 8:13:13 PM): adica
Sainishi (1/14/2010 8:13:23 PM): pericolul arsitei a trecut
Sainishi (1/14/2010 8:13:23 PM): ?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:13:27 PM): hmmm, posibil
Pufulet Rau (1/14/2010 8:13:34 PM): avand in vedere ca poate era racoare
Sainishi (1/14/2010 8:13:41 PM): iubita?
Sainishi (1/14/2010 8:13:44 PM): )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:13:39 PM): ….
Pufulet Rau (1/14/2010 8:13:43 PM): aaa, de unde si pana unde? )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:13:51 PM): sau cumva iubita era vulturul>?
Sainishi (1/14/2010 8:13:59 PM): pai da
Pufulet Rau (1/14/2010 8:14:07 PM): mai, la ora asta, nu stiu, sunt cam obosita )
Sainishi (1/14/2010 8:14:15 PM): iubita era racoroasa?
Sainishi (1/14/2010 8:14:16 PM): )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:14:20 PM): pe sub fusta,rochie, unde )?
Sainishi (1/14/2010 8:14:28 PM): aoleu
Sainishi (1/14/2010 8:14:29 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:14:35 PM): da ce era zoofil
Pufulet Rau (1/14/2010 8:14:35 PM): ))nuuu
Sainishi (1/14/2010 8:14:44 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:14:55 PM): nici macar n-a mentionat ce era vulturul ala
Sainishi (1/14/2010 8:14:57 PM): fata sau baiat
Sainishi (1/14/2010 8:15:00 PM): si hop cu iubita
Sainishi (1/14/2010 8:15:01 PM): )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:14:57 PM): fundul vulturului este acoperit de puf si pene, nu )?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:15:01 PM): deci e racoare )
Sainishi (1/14/2010 8:15:10 PM): pe cand iubita mea
Sainishi (1/14/2010 8:15:15 PM): deci e alta persoana acolo
Sainishi (1/14/2010 8:15:18 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:15:28 PM): bate vantul pe la fundul vulturului
Pufulet Rau (1/14/2010 8:15:27 PM): ))))))))))))
Pufulet Rau (1/14/2010 8:15:40 PM): mai, eu cred ca ma bag la un joc 15-30 de minute )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:15:49 PM): ca Gellu Naum, nu se prea prinde la ora asta de mine )
Sainishi (1/14/2010 8:15:57 PM): hai sa rezolvam asta
Sainishi (1/14/2010 8:15:58 PM):
Sainishi (1/14/2010 8:16:01 PM): si pe urma te las
Pufulet Rau (1/14/2010 8:15:57 PM): de fapt, mai toata ziua nu s-a prins )
Sainishi (1/14/2010 8:16:12 PM):
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:08 PM): pai.. eu sunt cam paralela avand in vedere ca nu am fost la ora )
Sainishi (1/14/2010 8:16:22 PM): vreau si eu un punct de vedere
Sainishi (1/14/2010 8:16:23 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:16:24 PM): macar
Sainishi (1/14/2010 8:16:30 PM): asa, lasa iubita
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:27 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:16:36 PM): vidra
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:35 PM): ha?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:36 PM): cine?
Sainishi (1/14/2010 8:16:43 PM): eu cred ca este simbolul mortii
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:38 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:16:45 PM): ca o cucuvea
Sainishi (1/14/2010 8:16:53 PM): vidra m-a strigat
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:47 PM): pai si Razvan unde este?
Sainishi (1/14/2010 8:16:55 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:16:57 PM): nush
Sainishi (1/14/2010 8:17:01 PM): a murit si el
Pufulet Rau (1/14/2010 8:16:59 PM): sau e cucuveaua ) ?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:17:14 PM): de ce vidra e moartea?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:17:17 PM): ca e rea si musca? :d
Sainishi (1/14/2010 8:17:30 PM): pai pe tine te striga vidrele noaptea?
Sainishi (1/14/2010 8:17:32 PM): de ce noaptea?
Sainishi (1/14/2010 8:17:39 PM): nu putea sa-l strige ziua?
Sainishi (1/14/2010 8:17:51 PM): sau era prea cald si i-a ramas in gat strigatura
Sainishi (1/14/2010 8:17:53 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:18:13 PM): bai frate, te-a strigat vidra azi noapte si tu sforaiai de rupeai patu
Sainishi (1/14/2010 8:18:19 PM): vezi ca-i semn rau
Sainishi (1/14/2010 8:18:21 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:18:30 PM): dar vidra macar poate sa strige?
Sainishi (1/14/2010 8:18:31 PM):
Pufulet Rau (1/14/2010 8:19:31 PM): hmmm…
Pufulet Rau (1/14/2010 8:19:37 PM): mai.. ciudata poezie
Pufulet Rau (1/14/2010 8:19:39 PM): sincer)
Sainishi (1/14/2010 8:20:00 PM): da
Sainishi (1/14/2010 8:20:08 PM): si al patrulea semn al cartitei?
Sainishi (1/14/2010 8:20:20 PM): ca un fel de apocalipsa?
Sainishi (1/14/2010 8:20:25 PM): semn din nastere?
Sainishi (1/14/2010 8:20:31 PM): semn de carte?
Sainishi (1/14/2010 8:20:39 PM): autostopul?
Sainishi (1/14/2010 8:20:46 PM): salutare?
Sainishi (1/14/2010 8:20:48 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:20:53 PM): cine e cartita?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:21:26 PM): buna intrebare )
Pufulet Rau (1/14/2010 8:21:35 PM): cartita…
Pufulet Rau (1/14/2010 8:21:39 PM): nu stiu.. renastere?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:21:43 PM): ca ea sta in pamant
Sainishi (1/14/2010 8:21:59 PM): musuroaie?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:21:54 PM): si scormoneste, iesind la suprafata?
Sainishi (1/14/2010 8:22:05 PM): 4 musuroaie?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:22:04 PM): de ce 4? )
Sainishi (1/14/2010 8:22:18 PM): al 4-lea semn
Sainishi (1/14/2010 8:22:26 PM): poate semnul era un musuroi
Sainishi (1/14/2010 8:22:38 PM): i-a invadat teritoriul naratorului cu musuroaie?
Sainishi (1/14/2010 8:22:41 PM): nush
Sainishi (1/14/2010 8:22:44 PM): instabilitate?
Pufulet Rau (1/14/2010 8:23:19 PM): bai, nu stiu de unde le scoti, sincer )
Sainishi (1/14/2010 8:23:31 PM): )
Sainishi (1/14/2010 8:23:33 PM): din mine
Sainishi (1/14/2010 8:23:35 PM): ies asa
Sainishi (1/14/2010 8:23:40 PM): nush )
Sainishi (1/14/2010 8:23:49 PM): ma gandesc la filme
Sainishi (1/14/2010 8:23:51 PM): ce naiba
Sainishi (1/14/2010 8:23:55 PM): ziua cartitei
Pufulet Rau (1/14/2010 8:24:06 PM): )ceeee?
Sainishi (1/14/2010 8:24:16 PM): cu mister care a jucat in run forrest, run!
Sainishi (1/14/2010 8:24:19 PM): n-ai vazut filmul?
Sainishi (1/14/2010 8:24:20 PM):
Pufulet Rau (1/14/2010 8:24:22 PM): nu cred, nu )
Sainishi (1/14/2010 8:24:36 PM): e vorba despre un tip care traieste de nush cate ori aceeasi zi
Sainishi (1/14/2010 8:24:42 PM): si numai el e constient
Sainishi (1/14/2010 8:24:45 PM): ziua cartitei
Pufulet Rau (1/14/2010 8:25:20 PM): aw…
Pufulet Rau (1/14/2010 8:25:36 PM): mai, eu ma bag totusi la jocul ala, ca acum trebuia sa ies din el )
Si daca asta nu v-a lamurit, va invit sa cautati comentariile inexistente de pe Google. Ca mama m-a facut critic de poezie. Am zis.
Dar rectific. Nu ma lasa inima sa las postul asa. Gellu Naum este un om extraordinar si pentru mine, in anumite momente, nu reprezinta o enigma. Si eu gasesc coerent in incoerenta. Chiar daca versurile par stupide.
“2012″ versus “Sunshine”
“Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I’ve tasted of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
is also great
And would suffice.”
Robert Frost
Am vazut si eu in sfarsit filmul “2012″. Vorba Alinei, “sa nu murim si noi prosti”.
Ideea e ca mie chiar mi-a placut filmul. Adica, la efectele alea speciale, mi s-a parut genial. Si presarat ici colo cu putin umor negru, numai bun. Bineinteles ca am inceput sa rad in cele mai nepotrivite situatii, dar am ras bine.
In afara de faptul ca filmul tine 2 ore si jumatate, ceea ce m-a exasperat, si ca nu prea e mai mult decat efecte speciale… restul mi-a placut.
Mai intai de toate, atentie, ca sunt spoilere mai jos.
Adica, cum sa nu-mi placa? Enumerez scenele preferate, la care am ras cu lacrimi: prima data am inceput sa rad cand babele care nu ii lasau pe aia cu limuzina sa depaseasca au lovit din plin o bucata de asfalt. A fost geniala faza cu metroul care zbura pe deasupra avionului. Genial! Cand m-am gandit la ce a zis ala de lacul din Yellowstone, deja imi imaginam oceanele cum se scurg in cratere imense create de falii. Dar n-au mai avut buget sa mai faca si de-alea. Chiar nu mi-a placut scena cu prabusirea statuii lui Hristos din Brazilia. A fost o prostie. Atunci n-am mai ras. Si btw, misto capela in care se ruga Obama.
Alta faza buna a fost cand au luat motul turnului Eiffel cu avionul. Zici ca i-au taiat turta, ca l-au inaugurat cumva. Primii care au contribuit la distrugerea lui. Dragut dar stupid.
Partea mea preferata din film a fost cand au intrat in cadru calugarii budisti. Si ala mai tanar il intreaba pe maestrul sau: “Dar daca lumea chiar o sa fie distrusa?” Iar alalalt nu raspunde nimic momentan, ii mai toarna putin ceai. Adica, “Daca lumea chiar o sa fie distrusa?” si ala ” Mai ia putin ceai”. Ma durea stomacul de la atata ras. Sau cand i-a dat cheile de la masina si a ajuns s-o ia pe mamaie, care vroia sa taie capul unei gaini. Cand a venit Nima, a ridicat capul si gaina.
La 1:21:44, cand a intrat Adrien la fiica presedintelui, tipa avea ulei pe picioare!!! Adica, genul.. lumea moare, piere, si baba se piaptana.
Nenea ala cu vocea groasa suna mai ceva ca Antihrist. Singurul moment in care mi-a placut de el a fost cand i-a aratat taranului cum se porneste un Bentley modern: “Engine..start. Voice control. It’s only elite.”
Cand lumea era disperata sa se imbarce pe arca aia, blonda si-a fluierat potaia sa urce pe niste tevi, si i-a aratat degetelul mosului! A naibii potaie…
Cand venea tsunami-ul peste Everest, calugarul a apucat sa bata doar de doua ori clopotul. Gandul meu a fost: “ca la morti”.
Ultima faza care mi-a placut a fost tot cam pe-acolo, cand a zis ala : “Professor, it’s Air Force One!”
Deci da. Overall, filmul a fost bun la efecte speciale. Dar nu atat de profund ca “Sunshine”
Daca nu ati vazut “Sunshine”, va sugerez sa il vedeti. Neaparat. Daca in “2012″, Soarele emite radiatii mult prea puternice si topeste planeta din interior, in “Sunshine”, Soarele isi pierde puterea de a straluci, iar Pamantul este acoperit de gheata. Doua navete uriase sunt trimise in apropierea Soarelui, pentru a lansa un fel de bomba nucleara in centrul Soarelui, pentru a crea o noua stea in interiorul lui.
“Sunshine” are ceva mai mult. Si pe langa “2012″, in care nu prea se fac acte de sacrificiu, si rezulta un final partial fericit, in “Sunshine” se vor sacrifica toti pentru binele omenirii. Momentul meu preferat din film e atunci cand ajung foarte aproape de Soare, si se aduna toti ca sa priveasca planeta Mercur care inconjoara Soarele:
”Sunshine” nu prea are nimic din Apocalipsa, ca atmosfera, e un fel de… Armageddon.
Ce am observat eu, ca in ambele filme, ultima imagine e cea a Pamantului, deci comparam:
“2012″
”Sunshine”:
Singura diferenta ca in “2012″ asa arata Pamantul dupa ce s-a terminat ce era mai rau, iar in “Sunshine”, arata exact momentul in care misiunea a reusit, cand Pamantul era inca inghetat, iar pata de lumina din mijloc reprezinta inceputul noului Soare.
Daca nici asa nu v-am facut curiosi, nu stiu ce ar mai trebui sa spun mai departe. Dar ultimul e un film care merita vazut
Melc melc codoblek
Melc melc codoblek, melc melc codoblek
Am plecat sa colindam,
Melc melc codoblek
Strazile sa maturam
Melc melc codoblek
Si cand hotii nu-s acasa
Melc melc codoblek
Furam porcu de pe masa
Melc melc codoblek
Melc melc codoblek, melc melc codoblek
C-au plecat la vanatoare
Melc melc codoblek
Sa vaneze fetisoare
Melc melc codoblek
Si baietii pe Centura
Melc melc codoblek
Dau cu dintii de bordura
Melc melc codoblek
Melc melc codoblek, melc melc codoblek
Fetisoare n-au vanat
Melc melc codoblek
Si-au vanat un baietas
Melc melc codoblek
Sa faca din moaca lui
Melc melc codoblek
Sperietoarea anului
Melc melc codoblek
Melc melc codoblek, melc melc codoblek
Si-nc-o strof-am inventat
Melc melc codoblek
Sa stiti cum s-a terminat
Melc melc codoblek
Iar plecand la vanatoare
Melc melc codoblek
Cu baiatul sperietoare
Melc melc codoblek.
Ghici pe cine au speriat
Melc melc codoblek
Udrea a facut infarct
Melc melc codoblek.
Melc melc codoblek, melc melc codobleeek…
La anul si la mai bine!
Realizat in colaborare cu Cristi, care a conceput refrenul.
Romica, spaima restaurantelor
Atentie! Acest articol este un pamflet si orice asemanare cu vreo personalitate sau persoana publica e doar in imaginatia cititorului.
S-a nascut o data ca intotdeauna, intr-un satuc uitat de lume, intitulat Drojdia, un copil sarac si mai tarziu fara de parinti, fiind abandonat in padure fara slanina si ceapa, din cauza urateniei lui, care il facuse pe tatal sau sa o suspecteze pe nevasta lui de adulter. (si neavand pietricele sau firimituri sa imprastie in urma lui)
Baiatul se numea Romica, si crescuse in creierul muntilor, dupa ce fusese gasit de un cioban la coada vacii, in zorii zilei de 1 aprilie.
Romica se marise repede (numai creierul ramasese codas), si zilnic il vedeai prin spatele capitelor spionand gagicile care veneau in excursie sa cumpere branza de burduf si lapte de capra, sa admire smocurile de iarba verde care se iteau din marea de fecale animale, si sa respire aerul curat si plin de miros de piei, pana li se infundau urechile de la presiunea atmosferica.
Dar intr-o zi frumoasa din 2012, Romica, in timp ce pastea oile linistit, este acostat de un ins imbracat din cap pana in picioare in negru, care ii promite sa ii faca rost de o bunaciune, daca il urmeaza la oras si incheie o afacere cu el.
Romica, ducand lipsa de materie cenusie, cu ochii bulbucati si gura larg deschisa, nici nu astepta ca omul sa-si termine propozitia, ca se si posta in portbagajul masinii respectivului. Caci in putinele discutii pe care le putea lega cu tatal sau adoptiv, ciobanul, auzise de trenuri cu vagoane de dormit. Si lui i se paru totuna.
Cand ii deschise portbagajul, tipul suspicios ii facu semn sa coboare si sa se uite in jur.
Romica deschise ochii, suparat ca a fost trezit din somn pana sa-si faca norma, si privi in gol depozitul de un alb imaculat in care se afla. Spre bucuria lui, intr-un colt al depozitului se aflau, aparent, infasurate in celofan, bucati mari de carne. Deja isi facea planuri de gratar, sau sarmale uriase ca la Moldova.
Insa, pe cand Romica se tot apropia de coltul cu pricina, cu lacrimi in ochi, si saliva izvorand din coltul gurii, realizeaza ca nu l-a intrebat pe om daca are si el un gratar incapator. Dar cand se intoarse, vazu ca acela ascutea un cutit urias de bucatarie, si deja privirea din ochi i se schimbase de la suspicios la criminal.
Chiar atunci, se produse cea mai mare minune. Romica reusise sa isi irige o mica parte din creier, astfel incat sa isi dea seama ca tocmai a fost prins de un traficant de carne vie.
Cum Romica era putin mai lat decat un butoi, de la aerul curat pe care il trasese in plamani, reusi sa il lase inconstient pe traficant, dupa numai un pogo cu burta.
Inocent si necunoscand orasul in care se afla, Romica se apuca sa faca ceea ce stia el cel mai bine: sa isi holbeze ochii peste tot, doar doar i-o mai intra si lui in cap putina tehnologie. Dupa ce lovi din plin cateva masini pe care le facu praf cu burta sa fabuloasa, simti miros de mici de la o terasa, si dadu buzna la mesele oamenilor, servindu-se singur din toate bunatatile.
Dupa ce isi facu plinul, Romica se indrepta spre centru, spre a privi in vitrine, sa aiba ce povesti la intoarcere, daca mai exista alternativa aceea.
Tot asa, din vitrina in vitrina, Romica dadu de restaurantele cele mai scumpe din oras.
Intra intr-o ceainarie luxoasa, unde, de suparare ca vanzatoarea nu a vrut sa ii dea branza de capra, ii sparsese in cap vreo trei tacamuri din portelan, lasand-o inconstienta intr-o balta de ceai.
Apoi intra intr-un restaurant chinezesc, unde afla gustul puilor de balta si al aripioarei de rechin in supa, lasand nota neplatita.
Romica, acum cu burta plina, arata ca Godzilla cu parfum de munti. Pentru ca nu aflase niciodata ce inseamna lama de ras, si purtand un maieu murdar, o pereche de pantaloni scurti, sosete pana la genunchi, si cizmele de cauciuc albastre, menite sa treaca prin orice tip de noroi, ingrozea pe oricine ii iesea in cale.
In doar cateva zile, la stiri se auzira vestile care ingrozisera toata populatia: un hibrid de specie inca necunoscuta bantuie orasul si ucide oamenii cu infatisarea si mirosul.
Profetii se ridicasera in vazul presei si deja anticipau semnele Apocalipsei. Spuneau ca Antihrist e pe Pamant, si ca toata lumea trebuie sa se pocaiasca si sa se roage pentru mantuire.
Romica nu stia insa sa citeasca subtitrarea de la CNN sau BBC, si deci, nu avea habar de ce se intampla. Era multumit sa pipaie gagicile lesinate pe bordura. Mandru ca s-a metamorfozat dintr-un cioban intr-un cioban al asfaltului si al dioxidului de carbon, isi falfaia osanza pe unde apuca, manca pana se satura, si ca distractie, chinuia copiii de gradinita pana le pocneau ochii in cap de frica.
Fiind considerat o amenintare pentru planeta, Romica a fost capturat de catre MIB, suspect ca ar fi o forma de viata extraterestra. Se facura multe experimente inumane pe Romica, si acesta slabise pana i se vedeau coastele. Era hranit intravenos cu pasta de slanina cu ceapa (caci prin venele lui Romica nu putea circula decat mancare, de aceea fiind luat drept extraterestru de la bun inceput), si tot nu reusea sa se ingrase. Iar cercetatorii au ajuns la concluzia ca Romica a devenit inofensiv, ca nu mai putea rani pe nimeni de cand i-a disparut burta de monstru preistoric. Si ii dadura drumul inapoi pe plaiurile mioritice, sa pasca iarba verde pana crapa.
Dar fiindca ajuns la casa parinteasca adoptiva, nimeni nu il recunoscuse, Romica decise sa plece in lume in cautarea parintilor naturali.
Dupa luni intregi de cautari in care slabise in asa fel incat il puteai pune drept schelet de analiza la copiii de clasa a 7-a care invatau anatomie, Romica si-a regasit familia pierduta, care in prezent detinea o vila pe de-a moaca, una din cele 50 de vile daruite intr-o campanie de adunare de voturi de catre Bee -Calu.
Romica isi recunoscu imediat familia, pentru ca ii vazuse de cateva ori la “Tradati incontinuu” si la “Test de alcoolemie”, asa ca fugi sa ii prinda intr-o imbratisare osoasa.
Tatal sau il recunoscu doar momentan, pana ce drojdia de la vin ii afecta creierul si cazu pe linoleum intr-un somn de moarte. Mama sa crezu ca a venit cu colindul si i-a dat un pumn de palme si un sut in fund.
Romica facu o depresie, isi lua adio de la viata si isi taie jugulara cu drujba gasita in curte.
Aceasta poveste este o pilda pentru cei care se imbogatesc peste noapte si se destrabaleaza pe spinarea altora si spre a face in ciuda altora. Cu toate ca Romica nu intrase in show-biz sau in politica..
“Avatar”, o productie de 400 milioane de dolari
Intrebare: ” Ce vrea toata lumea sa vada in cinematografe? “
Daca vrei sa rezervi bilete, nu o sa ai sanse pana pe 31, din cate am auzit.
Filmul “Avatar”, despre care se vorbeste ca ar fi unul dintre cele mai scumpe filme din istoria cinematografiei, are un plot destul de atragator pentru toate varstele. Te-ai mira sa nu aiba, la cat s-a investit in productie.
Eu una nu l-am vazut inca, dar spun sincer ca ma roade curiozitatea, la cat l-a laudat lumea.
Desi cu toata curiozitatea, spun clar ca filmul asta e facut dupa aceeasi tipicitate James Cameron, care aparent isi uraste propria specie. Oamenii sunt atat de josnici si de malefici, incat distrug totul in cale. Sarmanii extraterestri nu sunt intelesi decat de Sigourney Weaver, restul vor sa auda 4 cuvinte: “pe cale de disparitie”. Cu toate ca ei invadasera Terra, tot ei sunt amarati, inofensivi si vanati pe nedrept.
Asa ca oamenii, in nestiinta lor, produc insisi E-uri si polueaza planeta, de nu se mai poate trai. Asa ca mai bine sa inmaneze Terra unor salbatici albastri, care traiesc in armonie cu natura ca Heidi cu oile ei.
Poate ca James Cameron ar vrea sa isi faca operatie estetica, pentru a arata ca personajele sale mirifice. Uite unde era aparatorul mediului!
Acum ca toata populatia vede filmul asta, si realizeaza cat de nenorocita e, sa stii sigur nea’ Cameroane, ca lasa balta casa, familia si prietenii, si iese in strada sa se contopeasca cu natura. Arunca toate hainele de pe ei si incep sa adune gunoaiele, pe care le exporta mai incolo pe o planeta nelocuita. “Operatiunea de Salvare a Copacilor Sufocati de Bordurile de pe Marginea Strazii”
Poluare?! De aspect, da. Nimeni nu suporta mizeria. Dar poluare? Si aia, intr-un grad semnificativ. Dar nu cred ca a ajuns planeta sa fie chiar o groapa de gunoi. Astea-s idei bagate in capul oamenilor de catre idiotii de sus. E o conspiratie.
O ipocrizie pe scara larga. Nu stiu daca sa ii zic manipulare in masa, dar cam asa ar suna.
O sa vad eu cam de cat face filmul asta, si transmit mai departe daca inseamna ceva mai mult decat efecte speciale.
Recitind o carte…
Saptamana asta am recitit cartea “In cautarea oii fantastice”, de Haruki Murakami, o carte de altfel foarte ciudatica.
Ca sa va faceti o idee despre ea, o sa scriu mai jos un rezumat. (si da, cartea v-o recomand, chiar daca pare aiurea)
Cartea prezinta povestea unui tanar agent publicitar care locuieste in Tokyo, care foloseste o fotografie cu cateva oi, primita de la un vechi prieten in crearea unui afis. Este curand contactat de o persoana apartinand unei organizatii secrete, care, in schimbul unei sume de bani, ii cere sa plece in cautarea uneia dintre oile din fotografie, spunandu-i ca aceasta detine puteri supranaturale, si defapt cautarea ei o sa devina o cautare pentru regasirea de sine.
Tanarul traieste intr-o lume demistificata, de dupa razboi. Totul i se pare ireal, si prea exagerat sa fie adevarat, dar treptat isi regaseste spiritualitatea pierduta, si, ajutat de prietenul sau, urmand toate indiciile, reuseste sa gaseasca fiinta fabuloasa.
Cred ca e ceva mai mult la cartea asta, decat ceea ce se vede. Te face sa gandesti. Sa-ti faci teorii si sa suspectezi pe fiecare personaj, sa inventezi scenarii, si sa te intrebi “oare cum se termina?”
Atunci cand termini cartea, ai un sentiment de implinire, si in acelasi timp ramai surprins de sfarsitul ei bizar. Tot ce iti ramane de facut e sa te intorci la viata ta zilnica.
Am citit cartea pe nerasuflate. E una din cartile acelea care “te prind si nu te mai lasa”.
Asa, si acum, sa ajung la partea comica a romanului.
Printre multe momente de suspans se regasesc strecurate si momente care te fac sa razi cu lacrimi.
Printre acestea, am extras special cel mai comico-idiot fragment pe care l-am putut gasi:
” Tremura tot de furie, ca o gelatina verde. Imi venea sa rad.
Pe randul din fata noastra un barbat intre doua varste sforaia ca o sirena de ceata, iar in dreapta spre capatul randului doi tineri se imbratisau de zor. La un moment dat, cineva din fundul salii a tras un vant rasunator, atat de rasunator, incat barbatul din fata noastra s-a oprit din sforait. Doua fete de liceu au inceput sa chicoteasca.
Din reflex m-am gandit la Scrumbie si asa am realizat ca nu mai sunt la Tokyo, ci departe, la Sapporo. Altfel spus, pana n-am auzit vantul tras de cineva n-am constientizat ca nu mai sunt acasa.
Ce ciudat!
Tot reflectand asa, pana la urma am adormit. “
Si cum sa nu-ti vina decat o propozitie in minte acum: “It doesn’t smell like home anymore.”
O zi la munte
Ieri dimineata mi-am facut bocceaua si am fugit o zi la munte cu fratele meu, prietena lui si inca vreo cateva persoane.
Cand am vazut ca de la Snagov pana la Breaza nu se vedea nici un fir de zapada, deja mi se taiase filmul. Imi faceam planuri sa ma impac cu situatia, si sa ma multumesc cu o terasa si cu o tura in jurul statiunii.
Am ajuns la Predeal, pe Clabucet, si am vazut ca exista totusi partie. Ce-i drept, plina de gheata si noroi pe margine. Sa ne rupem gatul si mai mult nimic pe acolo. Plus ca era panta, si saraca Roxanica tot aluneca si cadea.
Am ras cu lacrimi cand i-am imprumutat fularul de rezerva roz prietenului fratelui meu, nea’ Nicu. Si-l infasurase in jurul gatului, chiar daca i-am cerut sa faca schimb cu cel de la gatul meu, care era maro. Daca ne vedeai pe toti, zici ca eram Trupa de Soc.
Am avut rau de masina si n-am putut sa mananc nici o firimitura pe drum si putin timp dupa ce am ajuns la Predeal. Cand am vazut ca aia isi cumpara vin fiert, mi s-a intors stomacul pe dos doar la gandul “Vin fiert dupa rau de masina pe stomacul gol”. Mi-am luat o bere si mi-am capatat reputatia de freak of nature, in urma afirmatiei colective : “Bere iarna?!”
Lumea se distra de nebuna pe partie, si am mers sa inchiriem o sanie, sa nu ramanem mai prejos.
O sanie de inchiriat costa 20 de lei pe toata ziua, si atentie: 15 lei pe ora! Cred ca atunci cand au convenit cu pretul, au ras de s-au prapadit. Trebuie sa fii de-a dreptul idiot sa iei doar pentru o ora asa de scump. Asa ca ei castiga cu ideea lor geniala..
Am mers cu Roxanica pe partie, si ne-am incapatanat sa urcam sus de tot sa ne dam cu sania, pe unde erau aia cu schiurile si cu snowboardul (btw, erau niste instructori de ski si snowboard foarte draguti pe acolo. La anul stiu unde ma duc.)
Dupa ce am pierdut-o pe Roxanica pe drum in repetate randuri, am reusit intr-un final sa ne dam amandoua cu sania. Era sa ii rupem piciorul unui tip, si era sa intram ca-n popice intr-un grup de nebuni care faceau poze in mijlocul partiei.
Multa lume se dadea cu sania. Dar sa vezi pe aia care n-au avut bani sa inchirieze sanii. Au rupt bannere cu Cosmote si se dadeau cu ele. Am vazut o familie de aproximativ 7 membri, care se dadeau toti cu celofanul. Plus ca trenuletul lor nu mergea pe verticala, ci pe orizontala. Am ras pana ne-au luat durerile de burta. Nu mai zic de durerile de splina de atata urcat.
La baza partiei deja se facuse o mocirla de apa, de la zapada topita, in care am cazut de mai multe ori. Cea mai tampita cazatura pe care am luat-o a fost cand m-am dat cu fratimiu. El s-a ridicat de pe sanie si m-a lasat sa intru in balta. Am vrut sa ma ridic si eu, dar de la viteza pe care o luasem si de la panta, am facut un mare slide pe burta, lasand sania in urma. Partea haioasa a fost ca in momentul in care am cazut, mi-a zburat si caciula din cap un metru mai incolo…
Cand ne-am intors la terasa, eram amandoi cu blugii uzi, in special in partea posterioara, avand in vedere ca mai mult m-am dat cu posteriorul decat cu sania. Se vedea din spate fabulos…
Cu dureri de splina ingrozitoare, si cu siguranta ca am pierdut cel putin 1 kg, de la atata urcat… am plecat la Sinaia sa gasim un restaurant unde sa mancam.
In restaurantul Bucegi, ca asa se numea, se tot perindau copilasi cu steaua. Dar avand in vedere ca nea’ Nicu tinea cu Dinamo, i-a solicitat copilului sa schimbe textul si i-a dat 5 lei plata pentru ingeniozitate.
Si da. Am mancat in sfarsit inghetata! Si iar am fost numita freak of nature, care nu face deosebirea intre vara si iarna.
Ca suvenire mi-am luat o caciula si o veverita a carei blana initial am crezut ca e reala. Dar nu e. Mi-am amintit de Chip&Dale, asa ca i-am pus numele Chip Rien.
Pe drum m-a hartuit mama cu apeluri. Inainte sa plec, chiar imi spusese: “Ai grija sa ii spui nebunului de fratitu sa conduca cu grija. Si vedeti sa nu va duceti pe trasee interzise sau nepopulate. Sa nu va apuce avalansa pe acolo!” Cand am vazut cata zapada era, am jurat ca mai aveam putin si ma tavaleam pe jos de ras (genul ala, rasu-plansu)
Dormisem 5 ore, si mi se lipeau ochii la intoarcere.
A doua zi, cand am facut un dus, am remarcat niste dungi violete pe picioare. Care semanau a picioarele saniei. Nu stiu cum au ajuns acolo. Am cateva si pe mana stanga.. si ma doare umarul drept. Semne de buna purtare, sau semne de exces de distractie.
Si daca te uiti acum pe geam, la numai o zi dupa ce ne-am intors, ploua. Vorba lui Brussolo, “zici ca se usureaza sfintii paradisului in capul nostru”.
Nu mai avem parte de zapada decat pe 30, se pare. Asa ca nu va mai faceti planuri pentru munte, decat daca vreti sa stati sub umbrele.
Pana la urma, iesirile astea neprevazute ies cel mai bine. Asa a fost si anul trecut, cand i-a venit lui tata ideea sa plecam la mare la 12 noaptea. O casa de nebuni, ai zice.
0735 085 ***
Iata ce sms primesc eu prin octombrie de la acest numar inexistent in agenda mea:
“Magda…am nevoie de ajutorul tau…” (chiar daca numele meu e Andreea, in nici un caz Magda, ca pe tipa din reclama la Bonux – cred ca de acolo s-a inspirat-)
” Ce sa fac cu Matei pana la urma?” (nu cunosc nici un Matei. Nu stiu nici un Matei in vreo reclama. Doar pe ala, George. Pe asta l-o fi luat din Biblie. Evanghelia dupa Matei.)
“E asa de prost la pat *fata trista* “
“Sa-i dau flit” (chiar daca expresia este >a da cu flit< , probabil persoana vrand chiar sa ii dea un flit cadou, sau ceva. Incearca Raid. Sau Viagra.)
” si sa-mi gasesc pe unul care stie meserie? *fata care face cu ochiul* “
Imi pare rau ca am sters restul mesajelor absolut anormale de la alte numere necunoscute. Aveam cu ce sa umplu articolul.
Dar, in orice caz, imi amintesc de unul singur, in care, aparent un tip, imi cerea socoteala de faptul ca in ziua in care eu fusesem plecata la tara, si la ora la care probabil eram la cules de struguri, la 90 de kilometri de Bucuresti, si implicit, de clubul de care vorbea el, eu i-am “dat cu flit” si am plecat cu altul. Si el m-a vazut si a plans, si acum nu ii mai pare rau ca i-am dat papucii, ca o sa ma tina minte toata viata, si ca o sa isi faca iubita curand sa-mi faca in ciuda. Ca imi doreste o moarte in chinuri si numai ghinioane.
Se face ca in anul respectiv nu am avut pe nimeni.
Sau altadata, cand un tip de 25 de ani din Constanta, ma suna sa imi spuna ca nu stie de unde are numarul meu, si ca vrea sa ne cunoastem. Oooh yeah. Constanta-Bucuresti. Si ma rog, isi dorea asa de mult sa faca naveta?
Altadata, un tip pe care de data asta il cunosteam vag, care in trecut imi ceruse sa ii dau pierce in spranceana, eu refuzand, ma suna sa ma intrebe cine sunt. Invers acum. Si ca el are prietena, dar vrea sa tinem legatura. I-am zis ca ma stabilesc definitiv in mai putin de o luna in Suedia, cu tot cu familie.
Cam acum 2 ani, ma suna unul, care zice de data asta ca ma cunoaste, si ca are numarul meu de la un prieten de-al meu pe care aparent nu stie cum il cheama si de unde il cunoaste. Vrea sa ne intalnim sa vorbim. Deci, baiatul vroia pe cineva cu care sa VORBEASCA, daca ma intelegeti asa cum l-am inteles eu pe el la momentul respectiv.
Apeluri nenumarate de la numere ascunse, nu numai necunoscute. De unde atatia idioti, Dumnezeu stie. De unde m-au gasit tocmai pe mine sa ma scandalizeze, iar. Numai Dumnezeu stie. Cert e ca sunt o veterana a apelurilor sau mesajelor de genul acesta. Sunt mandra sa recunosc faptul ca am raspuns la majoritatea si am lasat telefonul pe masa, ca sa-mi faca minute, in timp ce ei vorbeau. Nu mi-e rusine de asta. E o tara libera. Mereu imi contorizam minutele dupa asa-zisele prank-calls. Ei isi consumau minute, eu le primeam.
In ultima vreme, s-au cam rarit. Acum cel mult un apel scurt la 3 dimineata. De ajuns incat sa ma trezeasca, totusi. Si de cate ori se intampla asta, jur cu voce tare ca daca-l prind pe faptas, ii smulg toate firele de par din cap si ii infig ace de siguranta in ochi. Pentru ca.. majoritatea dintre voi stie ca nu suport sa fiu trezita din somn de altceva decat de alarma. (cu vreo 2 exceptii, care probabil se stiu.)
Daca mai primesc asa minunatii, o sa le impartasesc. Pentru ca sa se imbogateasca aceasta constiinta nationala a prostiei.
