About

Voi incepe intai prin a-mi insira cateva din ifosele personalitatii mele ironice. Numarul 1 - urasc: ipocrizia, indiferenta, minciuna, ingamfarea (asa-numita senzatie care apare atunci cand iti zaresti nasul -bata-l norocul- care atarna spanzurat de aplica roz bombon de pe tavan) - si acum incep cu persoanele:  asa-zisii baieti supermegapopulari in liceu, manelisti lipsiti de coerenta care detesta pe oricine care nu asculta florin salam remix in stil reggaeton (bine, cu exceptii - am si prieteni normali care asculta din cand in cand aceste <cum sa le spun>  ”minunatii creatoare de aberatii fondate de oameni inculti” - no offence-),  acele gagici rasuflate care au la mess avatare cu muieri intinse pe pietre funerare sau lingand lame (si incep sa aiba fiori de placere), cu layouturi pompoase cu cat mai mult sclipici, ascultand spice girls si uitandu-se (ascultand) Rbd ( ma intreb cine i-a lansat pe desfiintatii aia care tot plagiaza si se tot lauda cu concertele lor de caritate, unde canta tot despre suferinta, dragoste si idei rupte din “Tanar si nelinistit” sau “Secretul Mariei” ).  Indrumate de Biblia Cool/Bravo Girl, care le vorbeste despre conversi, carouri si esarfe, ajutandu-le sa treaca prin schimbari majore (aproape patetice de style si fashion ca oricum habar nu au ce inseamna sa te asortezi - in genul “trei culori cunosc pe lume”), ca in final sa urle la saracele alea *old-school* care nu se bagasera in trib cu ajutorul Cool/Bravo Girl, ci fusesera excluse din societate pentru ciudatenia lor si le zic cate un “Poseritzo!” in sictir, intorcand nasul de la putoare.  Alaturi de alte specimene si raritati (nulitati) umane, cam atat imi displace.

       Imi plac multe si am destuule hobby-uri. Desen artistic, muzica, literatura, poezie, pian, chitara, gatit, alte activitati suplimentare -limbi straine si in curand cerc de arte-, pictura, tenis si altele. Nu are rost sa le spun pe toate pt k sunt mult prea multe si nu ar incapea. Imi place sa deschid in fiecare seara geamul si sa inghet de frig fredonand diferite piese lente (ca sa pot sa dorm bine), apoi sa citesc inainte sa ma culc (altfel nu adorm - si nu va ganditi la basme sau alte prostii,  <colea o carte despre filosofie, roman pshihologic ceva>)  Mai urasc sa mi se spuna ce sa fac, sa mi se taie din orele in care am ceva planificat, sa mi se interzica ceva, sa mi se faca morala (prefer o palma) si sa fiu subestimata. In rest, ce mai pot spune? Nu veti reusi niciodata sa ma enervati, decat daca faceti eforturi uriase. Credeti sau nu, mie chiar nu imi pasa. Pana si mama a realizat treaba asta atunci cand nu am mai avut timp sa imi aranjez parul intr-un fel (si statea ca o capita de fan) iar eu i-am spus : “Si ce daca, mie mi-e indiferent.” Cam asta zic atunci cand ma critica cineva care stiu sigur ca nu merita luat in seama.

      Pot sa spun ca stiu cum sa imi aleg prietenii. Acum, mai mult ca niciodata. Am invatat ca nu orice persoana merita increderea mea si mi-am personalizat metodele de gasire a prieteniilor “pe bune”.

       Imi place sa stau degeaba si sa ma gandesc. Defapt, asta a devenit un motiv de cearta, pentru ca nu prea sunt atenta in discutii de la un timp. Prietenii ma acuza ca ma gandesc prea mult-this is my point, people,someone who doesn’t think at all it’s empty. ok? E.M.P.T.Y.-  In plus, de ce sa ascult comentarii idioate cand pot sa ma gandesc ce articol sa redactez pentru revista? Sau cum sa imi planific saptamana viitoare si asa mai departe.

       Sunt o persoana careia nu ii place sa isi piarda timpul aiurea. Nu imi place sa stau degeaba, desi o fac de multe ori. De aceea pot spune ca aproape tot timpul meu este rezervat liceului si proiectelor/hobby-urilor. Cred ca nu am mai folosit televizorul din vara. La cate emisiuni inteligente sunt…imaginati-va. Am o fobie pentru stiri. In special pentru postul OTV sau Realitatea.

         Am un mod sedentar de a ma izola in camera mea si de a ramane ore intregi acolo. Imi place sa ies in parc singura sa desenez. Together with my music and my headphones stucked in my ears. That’s it. Tastes like life.

        And, oh yes. The end. (gata ca v-ajunge. va invatati)