Astazi am ales un subiect mai general, sarbatorile si anume sarbatorile de iarna. Ideea a pornit de la un filmulet vazut in urma cu cativa ani, de care mi-am adus aminte cu placere. (mai uitati-va si voi de sarbatori pe la tv, ca gasiti tot felul de filmulete din astea simpatice din care mai invatati cate ceva)

        Let’s begin with the Christmas food& Co. Pai s-o luam asa. Toti asteapta Craciunul ca sa calareasca/taie porcu’ apoi sa bage fripturi si sorici in ei pana le crapa stomacurile micsorate in timpul verii din pricina curei stricte de slabire. Pai la ce rost sa te indopi ca un caine nemancat daca la vara tot o sa trebuiasca sa slabesti? Unde a ajuns asa-numita “magie” a sarbatorilor? In burta.  Pai mah nene, zau daca mai are vreo logica. Saracu’ purcel ucis cu iataganul de Ignat a murit degeaba, ca dupa ce boierii mananca carne de porc si sarmalute in foi de varza cu mamaliguta, apoi baga in ei ca spartii si cozonac, fructe si alte dulciuri (ca asa-i traditia de Craciun, sa inghiti bomboane de pom pana faci spume la gura si mori), se pomenesc ca ii apuca stomacul si isi petrec toata seara cu capul in wc, ca a doua zi sa alerge disperati la toate farmaciile inchise (ca doar nu vreti sa lucreze oamenii si in ziua de Craciun), sa caute smecta si colebil. Si cand nu gasesc, singura alternativa este sa se incarcereze in baie pana scapa de tot ce au mancat… (si mai zicem de americani ca ei mananca mult si sunt grasi ca aia cu probleme la tiroida)   

           Cu bautura ce sa mai zicem… Hai sa ne imbatam ca porcii, ca doar a venit Craciunul si se supara Domnul daca nu spargem cateva sticle goale de sampanie in crestetul nevestei dupa ce am consumat alcool de toate sortimentele. Merita mentionata si treaba cu manelele la maxim, subwoofer de dvd performant la vecinul de deasupra. (De la Salam pentru toata alimentara, o ploaie de parizer, fara numar, fara serie, fara buletin! live from periferie) Apoi Jaga Jaga si muzica populara de prost gust cat cuprinde, de parca avem lautari in bloc. Si colindatorii care vin si dau din gura pe un odios “domn domn sa-naltam” pe care si un copilas de clasa a treia putea sa-l cante mai frumos, ca in final sa se astepte sa li se dea milioane, ca au cantat live (si ce mai talent… ca majoritatea sunt manelisti care vor sa stranga bani pentru un cd cu gusha-gutza ala) -nu zic ca nu e frumos sa pleci cu colindul, pentru ca si noi am fost mici si ne duceam , dar PEOPLE! aveti putin respect de sine si nu mergeti cu vocile alea de…lupi urlatori, colinde jalnice si pretentii - o sa fiti huiduiti mai mult ca sigur (din proprie experienta au venit si la mine in bloc colindatori - ce-i drept, cu trei saptamani inainte de Craciun, ca le e frica sa nu vina ultimii si sa nu le mai deschida “astia cu usi bengoase”- si rageau la propriu un amarat de colind banal ca o cafea bauta dimineata (ma tineam de burta si radeam lipita de usa, ma intrebam da baietii aia nu le e asa rusine sa vina sa “cante” cu vocile acelea cristaline de pestera?) 

           Cadouri, cat cuprinde. Nici nu se pune problema sa nu primeasca pustiul razgaiat camionul ala urias din Mall pe care il cere disperat de la Mos Craciun prin scrisori de amenintare lasate sub bradul facut cu o luna inainte (ca deh, incep pregatirile). Ma intreb, parintii plodului ce primesc de la Mos Craciun? O prima cheltuita pe satisfacerea nevoilor urgente ale copilului si multe multe multe chitante si bonuri :)) Exact.

          Cam asta e Craciunul pe la noi prin Romania. Continuam cu Revelionul…

          Revelionul este un fenomen extraordinar daca stam sa ne gandim. Sa vezi maimute care asculta manele, care urla pe strada ca aia din Evul Mediu si arunca petarde in calea oamenilor sau pustani care pun cate o pocnitoare in pungi cu rahat special pregatite pentru vecini (apoi suna la usa) - este absolut uimitor. Ca la meci. Sute de mogaldete care mai de care mai colorate, isi iau suba de iarna si pleaca domne’ catre marele spectacol de sfarsit de an, care are loc in centru si inca unul pe la Romexpo. Deci hai sa ne imbrancim sa ne rupem hainele ca sa sarbatorim impreuna cu o mare masa de idioti, pana la 4 dimineata.

          In sfarsit, dupa ce trec sarbatorile, boierul observa ca s-a ingrasat ca o vita si vine primavara, apoi se pune (ca in fiecare an) pe slabit - ceea ce oricum nu reuseste, ca vine acuma si 1 si 8 Martie, apoi vine si Pastele care trebuie sarbatorit dupa traditie, cu multa mancare, si muzica populara si manele si carne grasa de berbec si miel.

          Cam astea-s sarbatorile de sfarsit de an pe la noi… parerea mea e ca ar trebui s-o lasam mai usor cu traditiile astea ca doar nu ne trazneste daca nu facem curatenie inainte de Craciun sau daca nu avem tort si sampanie nu stiu de care de Anul Nou.  Putin mai organizati si mai economi (ca tot dam bani pe toate prostiile si ne trezim ca nu avem ce face cu ele). Si …cam atat. End of the subject.

Blogul de fata s-a nascut din necesitatea de a avea un loc dragut, online unde sa imi scriu eu frustrarile ciudatele si insignificative. Nu. Ce este defapt un blog? Un loc unde iti impartasesti ganduri poate personale, unde iti exprimi parerea, un loc in care libertatea e cuvantul potrivit, nu un loc in care sa te lauzi cu toate party-urile la care ai fost sau alte dezmaturi povestite cu un ton romantic si visator de parca ar spune “ohh, vremurile de altadata…” ca niste batranei suferinzi de scleroza in placi. Bine, acum sa nu aducem vorba despre acei veveritzoi de gang care isi construiesc astfel de bloguri ca sa isi faca publicitate si bineinteles sa tina discutii moralistice despre… sex sau manele. Sau aspirante la titlul de goth-chick care asculta Chris Brown si Jmp si care iau cu asalt toate hosturile de bloguri, creand in final ceva in gen bling-bling* care ne agreseaza ochii si fac pozee *giggles*batting eyelashes* cu un layout foarte *sparkling* punand accent pe roz si negru. De ce sunt preocupata eu de asta? Pentru ca am ajuns la concluzia ca trei sferturi dintre aceste minunate creatii “bine gandite” sunt niste aberatii. Unu, pentru ca internetul e in voga inca de la frageda varsta de 5, 6 anisori, iar odorul mamei scump se tot joaca la calculator, accesand inconstient numeroase siteuri pornografice sau cu subiect care aduce vorba de violenta, droguri sau alti termeni care nu ar trebui sa fie cunoscuti de copii de gradinita, apoi cel de 10 ani vine si le da peste nas la toti colegii, spunand ca e hacker si ca dovada, se inregistreaza pe bloguri, lasand siteul creat sa fie *trash-uit* de saracul host, apoi ajutat de fratele lui mai mare, tocilar si mare expert in calculatoare, sparge parola unui coleg si scrie cine stie ce anarhii pe acolo pe la status, apoi in final este considerat un geniu al tehnologiei.  Nu. Nici asta. Ca sa iti faci un amarat de blog in care sa iti zici si tu parerea aiurea nu iti trebuie prea mult. Numai ca astfel de admini nu prea au “audienta”. Adica de ce doamne iarta-ma sa-ti mai si publici pateticismele daca esti constient ca de la tine nu poate sa scoata omul nici macar conjugarea verbului <a fi>. Nu ca m-as considera o persoana intelectuala. Nu as fi in stare sa ma injosesc in halul asta incat sa scriu ceva care ar da prilej bun glumelor proaste. Opinia mea? (ma tot invart in jurul subiectului si nu spun esentialul) Atunci cand publici ceva, asuma-ti raspunderea. (pentru acei care se stiu)

       Tineretul roman ar trebui sa-si mai revizuiasca putin comportamentul si inteligenta. Ar trebui sa fim mandri de IQ-ul nostru, desi nu facem nimic pentru a-l cultiva. Avem pretentii sa fim respectati, visam la o Romanie moderna dar ne continuam modul de viata cu toate mizeriile incluse (propriu si figurat) apoi dand vina pe americani, ca ei sunt aia mari si tari cu fonduri uriase si cu bugetul bunicel. Va imaginati cum ar fi fost ca sa traim intr-o zona de desert? Unde ar mai fi fost frumusetea parcului din centru sau ninsoarea iarna sau ploaia de vara? Multi si-ar dori sa aiba o tara atat de frumoasa. Ne laudam ca vom schimba, trecem la discursurile marete si inaltatoare spunand ca vom moderniza tot, vom face o lume mai buna. Ma indoiesc. Cu vorbe mari nu se face nimic.

     Revenind la subiect, chiar si tineretul de la care se asteapta atat de mult, reprezentand viitorul, se degradeaza si se strica exact ca un mar uitat in fructiera. Urasc indiferenta si incerc sa am un punct de vedere, dar ma intreb oare cati dintre voi ma asculta? Presupun ca nu multi. Inca se prefera statul degeaba si comoditatea. Daca tot va vin idei, de ce nu faceti ceva in privinta asta? Exprimati-va parerea liber, fara sa va temeti de critici. (acum sun exact ca un parlamentar care isi face campanie electorala, serios)  Nu ma judecati pentru ceea ce am scris. E doar o frantura de idee dintre cele mai marunte prezente in capul meu.  Nu imi iau cuvintele inapoi. Asa ca in rest ce sa mai spun? Ganditi inainte sa vorbiti si incercati sa vedeti si alte aspecte ale vietii, inainte sa va autointitulati atotcunoscatori. Mai cititi si voi o carte din cand in cand. Mai o discutie despre literatura. Ni se cere prea mult? Nu cred. Cred ca suntem prea nepasatori sa avem ambitie la ceva care ne va influenta viitorul. Dar faceti cum stiti. E doar a voastra alegerea.